vineri, 24 iunie 2011

Iubire. Punct și de la capăt!


Este acea chestie care ne urmărește peste tot, ne sâcâie mereu, ne lasă confuzi, ne face riduri în frunte, ne face să ne purtăm ca niște idioți, împotriva voii noastre, să fim cu capul în nori, ne dă senzația aceea enervantă de gol în stomac (a.k.a. fluturași în burtă), ne seacă zi și noapte, ne amețește și, dacă nu credeați că se poate mai rău, vara aceste efecte sunt amplificate de atmosfera din jur, timpul liber, petreceri și căldură, care se pare că, atunci când sunt combinate, ne fac să simțim nevoia de afecțiune. Așa că pornim în căutarea așa zisei mari iubiri și ne pierdem pe drum, rămânem cu buza umflată și pe deasupra ratăm chefurile și toată distracția de care se bucură norocoșii care sunt SINGURI. Concluzie: știu, știu că e greu, dar pentru binele vostru și al minunatei vacanțe... NU MAI CĂUTAȚI IUBIREA. Adevărata iubire e un mit. De ce credeți că nu există o definiție concretă a ei? Ea e formată din sentimentele fiecăruia. Și nu poți simți mereu împlinire și fericire... Nu există dragostea perfectă. Există momente frumoase, clipe de neuitat. Cuplurile sunt fericite... până la un moment dat. Și asta pentru că "toate lucrurile bune au un sfârșit". N-am spus eu asta, deci nu-mi săriți în cap!:)) Și sper că nu par pesimistă, fiindcă nu sunt deloc. De fapt ne-ar fi mult mai bine dacă am proceda așa, ne-am distra mai mult și ne-am consuma mai puțin pe degeaba... Dar asta e, știu că nu putem să-i comandăm nimic inimii sau să ne controlăm sentimentele. Deci de ce mă mai obosesc să zic ceva? Hmm.. "de la capăt"...

sâmbătă, 18 iunie 2011

Ai plecat...

Ca toți ceilalți. Știam că o să se întâmple, mai devreme sau mai târziu. Un cuvânt face cât o mie de sentimente... De la tine n-am mai auzit niciunul. Unde-a dispărut iubirea? S-a pierdut, undeva printre lacrimi, așteptări și vorbe goale. Am lăsat-o să ne scape printre degete, când era numai a noastră. Ai simțit? Nici eu... S-a scurs prea repede tot ce era între noi. Spune-mi ce am făcut când ai încetat să mă priveşti visător şi să îmi spui că sunt frumoasă. Spune-mi de ce nu îţi mai place să mă strângi în braţe şi să ne uităm unul în ochii celuilalt şi să zâmbim. Era aşa simplu... Poate că asta e. Poate că viaţa mea nu e făcută să fie aşa simplă... Poate că eu nu sunt făcută doar ca să zâmbesc şi să fiu fericită. Poate că nu aveai nevoie de mine... Nu te condamn. Cum nu condamn pe nimeni din jurul meu, fiindcă e vina mea. E vina mea că mă încred în cei de lângă mine atât de uşor. E vina mea că sunt atât de slabă când mă pierd în sentimente. Am spus că nu mai am nevoie de asta... Dar o parte din mine cerșește atenție, vrea să simtă o mână caldă cum o cuprinde, vrea să vadă un surâs dulce înainte de fiecare sărut, vrea să afle ce e iubirea. O parte din mine va fi mereu neputincioasă... Și va cădea în plasa dorinței și nu va afla niciodată ce e iubirea. Acea parte se va minți mereu singură, își va face viața un coșmar, se va pierde în gânduri prea grele. Și mă va acapara...

sâmbătă, 11 iunie 2011

De ce...?



Norii-mprăștie vorbe grele, ploaia umple străzi cu ură,
Noroiu-neacă zâmbete și fericire aprig fură.
Iar eu stau pe patul tare, parcă o piatră mă strivește,
Și plâng din ce în ce mai tare, în timp ce ura mă lovește.
Privesc fereastra murdărită de ploaia sumbră și de praf
Prin ochii plini de lacrimi goale ce cad șiroaie pe cearceaf.
Și simt din ce în ce mai tare cum inima se adâncește,
De parcă un pumnal de vorbe mă zgârie și m-amăgește...

marți, 7 iunie 2011

Atât



Dacă aș avea un pian, aș ști să cânt
Dacă aș dansa, aș fi o balerină
Dacă aș călători, aș descoperi lucruri noi
Dacă aș avea căpșuni, le-aș mânca cu frișcă
Dacă aș putea să zbor, aș atinge cerul
Dacă aș adormi, aș visa frumos
Dacă aș juca, aș fi o actriță



Dar dacă aș iubi... aș fi numai a ta.

luni, 6 iunie 2011

L'éternité





Privind răsăritul cu ochii împânziți de vise
Cum mă dezmiardă încă din noapte
Mă gândesc la buzele tale, întredeschise,
Ce lasă să zboare câteva șoapte.

Privind orizontul calm și infinit
Mă gândesc la ochii tăi care-acum se deschid
Ca două boabe cristaline de-argint
În raza ce pe fereastră pătrunde livid.

Privind apusul arzând purpuriu
Și îndreptându-se parcă spre mine,
Ușor mă sărută un nor albăstriu
Și mă gândesc iarăși la tine.

duminică, 5 iunie 2011

Coincidenţe



Și dac-ar putea vorbi,
Marea albastră ne-ar şopti
Sunete dulci-amărui,
Căci zâmbind în sinea lui
Destinul ne-a urmărit,
Până azi, când ne-a unit!