miercuri, 25 august 2010

Nu știu


În sfârșit am destul timp să mă gândesc. La ce mă gândesc? Bună întrebare.. La tot și la nimic. În primul rând la mine. La tot ce s-a întâmplat. Încă nu m-am obișnuit cu ideea că nu mai am niciun stres.. Că pot să stau și să nu fac nimic fără să mă frece careva la cap. Poate am chiar prea mult timp.. Poate că îmi plăcea mai mult cum era înainte.. Nu era oare mai interesant când nu știam ce urmează și îmi ocupam timpul cu tot felul de întrebări stupide? Știu că sună prostesc și că probabil doar două persoane înțeleg ce mă chinui eu să explic aici. Dar mi-e dor.. Mi-e dor și atât.

vineri, 6 august 2010

Update: Pentru cine se simte!

Nu pot să cred că mi-ai făcut asta. Chiar nu mă așteptam. Adică.. mă așteptam, dar nu de la tine. Sau nu acum. Și nu, nu scriu asta ca să mă plâng în speranța că vei citi și o să-ți pese (huh, la asta chiar nu mă aștept). Probabil că nici nu citești asta. Și poate că nici n-o s-o faci. Azi m-am simțit desprinsă de realitate.. S-au întâmplat atâtea.. și totuși nimic. Nu-mi pot imagina cum unii sunt așa.. nepăsători (nu, nu fac aluzie la tine). Niciodată când am cerut o explicație n-am primit una. Așa că stai liniștit, nu vreau să-ți cer nimic. Am vrut vreodată? Da, dar am tăcut fiindcă nu vroiam să te schimb. Te-ai gândit vreodată la asta? La ce-mi doresc? La mine? Nu-i nimic, o să te gândești. Dar va fi prea târziu.