vineri, 24 august 2012

Lost

Mă întreb uneori dacă voi găsi vreodată pe cineva care să mă înțeleagă pe deplin, sau măcar să își dorească asta, atunci când nici măcar eu nu înțeleg ce vreau. Gândul la el mă amețește continuu. Ar fi simplu dacă am fi doar noi, nu? Dacă am fi avut o lume numai a noastră. Dar asta nu se poate, fiindcă el nu mă înțelege, iar eu nu știu ce vrea. E așa greu să acceptăm sinceritatea sau e prea simplu să ne mințim singuri? Poate că puțin din amândouă.. Nu pot să mă plâng. Latura asta superficială? Cu toții o avem, dar nu e asta problema. Trebuie doar să învățăm..să lăsăm de la noi când iubim, să nu visăm doar când dormim, să fim sinceri atunci când ne pasă. Adevărul doare, așa-i, dar să nu uităm că n-a omorât pe nimeni. "Și dacă doare prea tare?" Ne gândim că întotdeauna se poate mai rău, simplu. Fără așteptări prea mari, riscurile își pierd din semnificație iar dezamăgirile încep încet să nu-și mai facă efectul. E bine când nu simți nimic și aranjezi totul după cum vrei. E bine să ai controlul și să simți puterea. Știu. Dar parcă e și mai bine când uiți de toate astea și te lași în voia sorții în brațele celui pe care îl iubești...