duminică, 3 februarie 2013

Art never comes from happiness (simple thoughts on a piece of paper)

Mă uit la această pagină goală, spațiul ce așteaptă să fie umplut, albul care tânjește să fie pătat, tragedia unei inimi dezbinate ce așteaptă să fie reîntregită.. și nu știu cum aș putea să o ajut. Niciun gând trist nu îmi vine în minte în momentul de față, iar asta mă liniștește, mă umple de o satisfacție calmă nemaiîntâlnită și totuși nu-mi poate aduce extazul. Poate că nici măcar fericirea, însă vreau să cred că asta e fericirea mea, această confuzie infinită în care mă afund și pe care la început n-o voiam, dar care acum a devenit obișnuință.

Mă uit la această pagină goală și-mi dau seama că ea este o oglindire a ființei mele, că de aceea mă simt atât de legată de ea și de orice bucățică de foaie ajunsă în mâinile mele, o simt pe fiecare ca și o parte din mine: și ele sunt zgâriate, măzgălite, mototolite, rupte, așteptând etern să fie găsite de cineva care să le descopere adevăratul rost pe lume, să le iubească așa cum sunt. Ironic totuși cum reușesc să menajez toate aceste sute de hârtii, însă mă pricep de minune să-mi torturez sufletul. Și doare, poate că am nevoie de această durere să simt că trăiesc. Sau poate e doar o impresie, o stafie ce-mi străbate gândurile de prea multă vreme. Nu cred că aș putea vreodată să mă debarasez de toate astea, din simplul motiv că până la urmă...ele mă fac ceea ce sunt. Însă mă întreb uneori.. dacă aș avea șansa să o iau de la zero, oare aș face-o?

Aș putea, desigur, însă balanța cu motive pro și contra s-ar legăna la nesfârșit, când în stânga, când în dreapta. Mi-ar fi ușor să mă culc în patul meu și să mă trezesc într-un loc străin, mi-ar fi ușor să șterg amintirea mea chiar și din sufletele prietenilor.. dar tu.. cum aș putea să renunț la tine? Ce rost ar avea să nu sufăr, dacă nici fericită nu voi fi? Întotdeauna am încercat să te fac să înțelegi.. rănile sunt ca o gumă de șters: pot înlătura principii, îndoieli, simple idei.. chiar și dragostea. Dar nu și fericirea. Fericirea..este ceva ce îmi pot construi singură. Însă stau și mă întreb...ce rost are să o am...dacă nu ești lângă mine să ne bucurăm împreună de ea? Și de asta spun că nu pot fi fericită fără tine, nu vezi? Fericirea mea..ești tu.