duminică, 24 iunie 2012

Back then & always

Bărbaţii sunt exact ca ploile de vară: nu ştii niciodată când vin şi când dispar, nici dacă sunt calde şi blânde sau ameninţătoare şi mult prea reci. Un lucru este cert însă, întotdeauna sunt fugitive. De asemenea, o ploaie îţi poate aminti de cineva.. care odată a însemnat ceva. Dar oare dacă putem simţi atingerea picăturilor la fel de intens ca atunci, înseamnă că şi sentimentele ne pot prinde din nou în plasă? Poate că acel sărut udat de norii ce ne-au prins singuri în noapte s-a evaporat de pe buzele noastre, dar nu şi din amintiri. Nu ştiu cum va fi ploaia atunci când norii se adună laolaltă, aşa cum nu ştiu ce vrei de la mine când apari brusc şi senin în lumea mea. Dacă tu eşti ca o ploaie, aştept să mă mângâi uşor în timp ce mă acoperi, iar dacă tu eşti furtuna.. aştept să înalţi mai apoi soarele pe cerul meu..

miercuri, 6 iunie 2012

Prologul unei veri târzii..

Soarele răzbate cu greu printre norii ce-mpânzesc cerul. Reuşeşte să încălzească chipurile împrăştiate pe stradă, mai mult cu entuziasmul razelor care cu ultimele eforturi se întind până la noi. O undă de fericire îmi străbate pieptul, simt cum optimismul renaşte plutind pe aripile vântului de cireşar.. Parfumul umed al unei noi veri mă poartă într-un vis nesfârșit al frumuseții.. într-o lume în care iubirea nu există la modul absolut sau veșnic, o lume în care numai frumosul pășește pe câmpiile infinite ale eternului.