Este acea chestie care ne urmărește peste tot, ne sâcâie mereu, ne lasă confuzi, ne face riduri în frunte, ne face să ne purtăm ca niște idioți, împotriva voii noastre, să fim cu capul în nori, ne dă senzația aceea enervantă de gol în stomac (a.k.a. fluturași în burtă), ne seacă zi și noapte, ne amețește și, dacă nu credeați că se poate mai rău, vara aceste efecte sunt amplificate de atmosfera din jur, timpul liber, petreceri și căldură, care se pare că, atunci când sunt combinate, ne fac să simțim nevoia de afecțiune. Așa că pornim în căutarea așa zisei mari iubiri și ne pierdem pe drum, rămânem cu buza umflată și pe deasupra ratăm chefurile și toată distracția de care se bucură norocoșii care sunt SINGURI. Concluzie: știu, știu că e greu, dar pentru binele vostru și al minunatei vacanțe... NU MAI CĂUTAȚI IUBIREA. Adevărata iubire e un mit. De ce credeți că nu există o definiție concretă a ei? Ea e formată din sentimentele fiecăruia. Și nu poți simți mereu împlinire și fericire... Nu există dragostea perfectă. Există momente frumoase, clipe de neuitat. Cuplurile sunt fericite... până la un moment dat. Și asta pentru că "toate lucrurile bune au un sfârșit". N-am spus eu asta, deci nu-mi săriți în cap!:)) Și sper că nu par pesimistă, fiindcă nu sunt deloc. De fapt ne-ar fi mult mai bine dacă am proceda așa, ne-am distra mai mult și ne-am consuma mai puțin pe degeaba... Dar asta e, știu că nu putem să-i comandăm nimic inimii sau să ne controlăm sentimentele. Deci de ce mă mai obosesc să zic ceva? Hmm.. "de la capăt"...
