Oglindă, oglinjoară.

22 Septembrie - au trecut aproape 2 săptămâni şi încă nu am tragere de inimă pentru tot ce ar trebui să fac. Şi, ca şi voi presupun, încă mă mint singură că am timp de toate şi că şi mâine e o zi.. Dar într-adevăr aşa e. Şi mâine e o zi, şi zilele ce urmează. Aşa că am început să privesc în viitor, cel puţin am încercat. Dacă tot nu fac nimic acum, măcar la ce mă aşteaptă să mă gândesc. Şi, pe zi ce trece, atunci când mă uit în oglindă, încep să văd din ce în ce mai multă ambiţie, mai multă dorinţă, mai multă încredere. Şi zâmbesc. Asta vreau de la mine. Vreau să mă bucur de fiecare an ce trece, nu să regret şi să dau înapoi degeaba. Vreau tot ce pot să am, şi pot să am totul. Dar până să mai citesc vreun rând din cărţile de anatomie şi chimie, cred că trebuie să le dau o mică vacanţă viselor mele în care mă văd mergând zâmbitoare pe un drum simplu, dar special, spre facultate, şi să mă apuc să învăţ cam...tot. Cine zice că liceul este cea mai frumoasă perioadă din viaţă, nu a dat deloc pe la ore.. Voi la ce vă gândiţi atunci când priviţi într-o oglindă?