Nu credeam că asta se va întâmpla vreodată, dar iată-mă stând în faţa calculatorului, uitându-mă la poze şi rătăcind prin amintiri..
A trecut aşa repede.. A zburat, de fapt. Da. A zburat, la fel ca şi anii inocenţei noastre. Şi tot aşa am zburat şi noi, plutind în derivă în oceanul cunoaşterii zile, luni şi ani întregi.. Acum suntem în punctul în care decidem dacă trecem de geamandură sau ne întoarcem la mal.
O viaţă nouă, plină de necunoscut, oportunităţi, aventuri, prietenii, noutăţi sau un viitor simplu şi sigur, fără riscuri sau griji? Nu cred că are rost să mai răspund. Niciodată n-am stat locului. Mereu pe afară, mereu cu prietenii, mereu făcând ce vreau şi fără a-mi asculta nici măcar cea mai bună prietenă. Niciodată n-am ascultat pe nimeni. Ce rost avea? Oricum făceam ca mine. De ce să îi las să-şi bată gura degeaba? Cine o să-mi mai dea sfaturi mai târziu? Instinctul. Ah, instinctul. E chestia aia care ori îţi e de mare folos, ori o înjuri fără rost.
Da, suntem pierduţi, dar numai aşa putem găsi calea cea bună.
Vă urez succes tuturor! M-aţi făcut în sfârşit să plâng :( O să-mi fie dor, dar.. a fost frumos.
Celor mai buni colegi! Şc. 174 . 8B[o$$] rullz :x
Băi mogâldețelor o să-mi lipsițțțiii!!!:(((
RăspundețiȘtergere