Dorinţe nedorite

Vreau să dilatez timpul, să îl fac să mi se scurgă printre degete, să-l fierb în palme până nu mai rămâne un strop din el şi totul să fie al meu. 

Dar ce rost are să am totul dacă nu te am pe tine? 

Fără tine totul înseamnă nimic, noţiunea de viaţă se pierde, ce e aia "trăire" atunci când nu simţi că trăieşti?

Fără tine sunt neputincioasă, mă scufund în valurile clipelor care se ridică ameninţător deasupra mea... 

Singură nu pot arde această mare, am nevoie de flăcările iubirii noastre ca să topesc timpul. Singură nu pot.. şi mi-e teamă că valurile înspăimântătoare mă vor prinde din urmă şi mă vor trage înăuntrul lor, voi fi înghiţită nemilos de efemeritate şi nu va fi nimeni alături de mine ca să mă salveze sau ca să mă ţină de mână în timp ce mă sucesc printre valuri către Sfârşit. 

Fără tine timpul mă va prinde din urmă şi-mi va fura naivitatea, optimismul care-mi sclipeşte în ochi, fericirea ce-mi luminează fiinţa, lăsând dâra trecutului timpuriu să mă sugrume. 

Eu sunt luna, tu eşti soarele. Ne-am întâlnit cândva, apoi te-am pierdut din senin. De atunci nu te-am mai văzut niciodată, însă ştiu că eşti acolo. Te simt în fiecare noapte, lumina ta îmi înveleşte munţii în timp ce îţi simt căldura inundându-mi văile. Împreună putem transforma nisipul din clepsidra timpului în oglinda ce reflectă paradoxul continuu al realităţii noastre: nu putem exista împreună şi totuşi reuşim să ne completăm separat... 

Aş vrea să te găsesc, dar asta.. ar însemna Sfârşitul...