marți, 30 octombrie 2012

Viziune optimistă de la o persoană pesimistă

Plouă. Este întunecat şi rece, respingător şi aspru - în sfârşit a venit toamna. Obişnuiam să urăsc ploaia. Mă făcea mereu să mă simt singură, pierdută, fără vreun rost pe lume. Dar cu timpul am învăţat să privesc realitatea cu alţi ochi: ploaia este minunată. Fiecare picătură estompează încet-încet orice urmă de viaţă atinsă, acoperind orizontul cu o paloare indiferentă. Pe fondul acestei melancolii şterse învie însă nuanţele frunzelor, din ce în ce mai intens cu fiecare adiere de vânt şi picătură scursă din cerul palid. Îmi este greu să descriu sentimentul cald care mă inundă atunci când privesc frunzele stacojii cum se leagănă lin pe o pală de vânt în drumul lor spre asfaltul rece.. Dar simt cum amalgamul de culori reverberează în interiorul meu toată căldura acestei emoţii de toamnă ce se zbate dând viaţă unor noi senzaţii. Este vremea pentru ceva nou; precum natura se lasă învăluită de frunzele aurii ale stejarilor eleganţi şi de sărutarea roşie a ultimelor mere coapte, aşa şi spiritul nostru simte nevoia de schimbare - să evadeze din rutina plictisitoare a fiecărei zile către noi oportunităţi, speranţe, vise.. Aşa că nu lăsaţi suflul rece, împrejurimea anostă şi gândurile negre să vă taie avântul! Iar când vă simţiţi descurajaţi, luaţi o gură de ceai cu scorţişoară, priviţi pe fereastră şi lăsaţi-vă purtaţi de farmecul melancolic ce se-ntinde până-n inimile noastre..

5 comentarii:

  1. Bine ai venit în lumea celor care iubește ploaia!

    RăspundețiȘtergere
  2. si mie imi place ploaia dar nu cand sunt racita (ca acum) :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Arghh nici mie..adica raceala in general. M-a ocolit pana acum din fericire ^^

      Ștergere