joi, 13 septembrie 2012

D'l'amour

De fiecare dată când mă încred în dragoste, se apucă să-mi joace feste, iar dacă încep să o ignor, nici că îi pasă. Am ajuns în acest stadiu și totuși nu înțeleg de ce.. De ce e totul atât de complicat? De ce e toată lumea așa indiferentă? De ce trebuie să fie orgoliul mai important? De ce nu pot două inimi să bată pur și simplu una pentru cealaltă...? Nu mai suport aceste gânduri și nu mai vreau să simt atâta nepăsare în jur. Aș vrea să fac lumea să vadă cât de frumos este să iubești sincer și cât de simplu poate fi să te gândești la o singură persoană.. Ei cred că una nu e de ajuns, însă nu știu cum e să-ți umple fericirea inima. Aș vrea uneori să le pot deschide tuturor ochii și să vadă frumusețea lucrurilor simple. Aș vrea să le pot deschide sufletul și să-i inunde iubirea. Aș vrea să mă cațăr în vârful lumii ca să vadă și să audă un om fericit. Dar oricât de tare aș striga, ființele lor pline de ignoranță n-ar auzi.. N-ar auzi un suflet pur care iubește cu adevărat. Nu le-ar păsa de ochii sclipind în care se ascunde un izvor de licăriri vesele. Romanticii incurabili, așa ca mine, nu-și pot găsi locul în lumea asta nebună.

Ne zbatem în minciună,
Când locul nostru e între stele și lună...

5 comentarii:

  1. Sper sa nu ne schimbe si pe noi anii...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca e vreo sansa! dar sa speram oricum..

      Ștergere
  2. De ce?
    uite cateva motive pe care le vad eu
    1. nu mai este timp, sunt atatea lucruri de facut/de vazut
    2. am devenit adepti unei pseudo-religie cu zeu central banu, care ne invata fara nici o carte sacra importanta necontestabila a lucrurilor fizice
    3. arta pierde in favoarea a ce dizain are noua masina/telefon. etc
    4. valorile morale sunt inlocuite prin legi, drepturi si responsabilitati legale. Si cum nici o lege nu te obliga sa ajuti sau sati iubesti sotia...

    RăspundețiȘtergere