sâmbătă, 10 decembrie 2011

Siempre diciembre.

Te priveam absorbită de imaginea care întruchipează tot ceea ce-mi doresc, în vârful patului care ne adăpostea de ninsoarea ce se întețea afară, fulguind pe geamul prăfuit. Însă privirea ta îmi pătrundea tot trupul, iar zâmbetul tău mă încălzea involuntar, mai mult decât pătura călduroasă ce ne-nvelea. Ne zâmbeam îmbrățișați sub ea, cufundați în liniștea din care mai răsărea uneori, printre buze numai câte un te iubesc.

5 comentarii:

  1. Cât de romantic. Of, iubesc poveștile de genul acesta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca ati mai si iesit din cand in cand de sub patura, ca e greu de respirat acolo... :))
    :X frumos post!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Lamaitza: si eu 8->

    @Iullia: multumesc:*

    @Nymphetamine: that's how I feel right now:X

    @Alyn: uneori :)) merci!:*

    RăspundețiȘtergere