Am revăzut filmul aseară (cartea am citit-o mai demult) și asta mi-a dat mult de gândit asupra multor lucruri.. Cu siguranță toți dorim ceea ce are el, un chip perfect și fără vârstă.. O viață plină de plăceri și vicii, nicio grijă, nicio responsabilitate. Cu toții am vrea să rămânem mereu tineri, la vârsta la care nu avem bătăi de cap, când suntem încă niște copii cărora trebuie să le faci pe plac, și totuși niște adulți care fac ce vor. Dar nu întotdeauna ceea ce vrem este și ceea ce avem nevoie.. Nu ne gândim cum e să vedem lumea bătrână din jurul nostru prin niște ochi atât de tineri. Nu ne gândim cum ar fi să privim într-o oglindă și să vedem un chip perfect, pe care timpul nu a lăsat urme, ci doar păcate. Și cum sufletul nostru devine tot mai bătrân și urât și ajungem să purtăm o luptă cu noi înșine, încercând inutil să schimbăm ceva. Dar nimic nu se schimbă, nu în bine.. Ce rost are o viață ca asta, dacă nici conștiința nu ne-am putea-o suporta? Cu toții avem o parte din Dorian Gray în noi.
vineri, 6 mai 2011
Portretul lui Dorian Gray sau *Defecte*
Am revăzut filmul aseară (cartea am citit-o mai demult) și asta mi-a dat mult de gândit asupra multor lucruri.. Cu siguranță toți dorim ceea ce are el, un chip perfect și fără vârstă.. O viață plină de plăceri și vicii, nicio grijă, nicio responsabilitate. Cu toții am vrea să rămânem mereu tineri, la vârsta la care nu avem bătăi de cap, când suntem încă niște copii cărora trebuie să le faci pe plac, și totuși niște adulți care fac ce vor. Dar nu întotdeauna ceea ce vrem este și ceea ce avem nevoie.. Nu ne gândim cum e să vedem lumea bătrână din jurul nostru prin niște ochi atât de tineri. Nu ne gândim cum ar fi să privim într-o oglindă și să vedem un chip perfect, pe care timpul nu a lăsat urme, ci doar păcate. Și cum sufletul nostru devine tot mai bătrân și urât și ajungem să purtăm o luptă cu noi înșine, încercând inutil să schimbăm ceva. Dar nimic nu se schimbă, nu în bine.. Ce rost are o viață ca asta, dacă nici conștiința nu ne-am putea-o suporta? Cu toții avem o parte din Dorian Gray în noi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
si eu am vazut filmul aseara,m-a impresionat profund <3
RăspundețiȘtergerepersonal,incerc sa-mi imblanzesc Dorian Gray-ul din mine si sa-l fac sa inteleaga/aprecieze/valorifice cursul firesc al vietii,cu bune,cu rele,in definitiv,cu amintiri si experienta :)
da,si mie mi-a placut mult,mult. e genul de film/carte de care nu m-as plictisi niciodata. si asta fiindca descrie foarte bine oamenii.. in anumite momente toti actionam asa. dar, da, in ultimul timp si eu am inceput sa-l "imblanzesc" D:
RăspundețiȘtergerefilmul este incomparabil cu cartea, care pur si simplu m-a fascinat.
RăspundețiȘtergereda,dar in ambele este foarte bine redata ideea. si asta impresioneaza cel mai mult, ideea de tinerete vesnica si tot ce suntem in stare sa sacrificam pentru ceva ce realizam ca ne distruge, intr-un final.
RăspundețiȘtergeream si eu cartea asta in biblioteca si nu cred ca mi-a trecut vreo clipa prin cap ideea de a o citi, mai ales ca auzisem lucruri nu prea frumoase despre ea. Dar din cate spui tu, se pare ca mai inseamna si altceva.Ceva care mi se pare mult mai pretios. Asa ca acum imi doresc intr-adevar sa arunc o privire.
RăspundețiȘtergereNeaparat, mie mi se pare foarte buna, mai ales ca prefer genul de filme si carti psihologice. Cred ca o sa-ti placa, oricum merita citita. Cel putin pentru aceasta perspectiva asupra vietii.
RăspundețiȘtergere