miercuri, 29 ianuarie 2014

Alandala


Când eram mică, aveam mereu coșmaruri. Acum, am prea multe gânduri. E greu să stai mereu cu gândurile tale, simți că o iei razna. Te uiți pe geam și îți imaginezi 1000 de feluri în care ai putea muri (mai ales pe vremea asta). Apoi stai și mai mult cu gândurile tale și realizezi că, de fapt, totul este atât de superficial, că nu are rost să te stresezi cu celebrul "dar dacă..?" și că ar fi cazul să iei o gură de aer proaspăt și să mai și respiri relaxat/ă din când în când.

Tuturor ne este frică. Uneori ai impresia că totul te sperie, iar alteori îți ia ceva să îți cunoști teama. De cele mai multe ori, îți ia o viață întreagă să o învingi-asta dacă ești destul de norocos să-ți iei inima în dinți. Așadar, tot reflectând și lamentându-mă aiurea, am revenit asupra celui mai terifiant coșmar al meu: singurătatea. Toată viața mi-a fost frică să fiu singură, mereu am simțit o nevoie imensă de afecțiune, de când eram mică mi-am visat nunta perfectă, întotdeauna am fost în căutarea persoanei potrivite și am simțit o nevoie disperată să împărtășesc cu cineva toate sentimentele minunate care mi se ascund în suflet. De câte ori am încercat să fac asta, de atâtea ori am fost respinsă, m-am simțit sfâșiată, pustiită, pierdută... Și ajunsesem să îmi pierd speranța. Cel puțin, așa credeam.. până într-o zi (probabil cea mai frumoasă din viața mea de până atunci) în care privirile ni s-au intersectat și am știut.. *daaar asta este altă poveste, mai lungă și mult mai siropoasă!*

Acum, când în sfârșit mă simt completă, când pot să mă numesc eu în adevăratul sens al cuvântului, mi-am dat seama cât de egoistă este această teamă a mea.. Și am lăsat-o să plece. I-am dat drumul din temnița gândurilor mele bântuite și am lăsat-o să zboare departe, unde nu mă mai poate vedea și eu nu o voi mai putea simți vreodată. 

În schimb, am înlocuit-o cu ceva frumos și unic, ceva ce numai tu ai fi putut să mă înveți, un sentiment plăcut și cald și atât de puternic, încât a reușit să-mi înlăture orice altă teamă neînsemnată: dorința de a nu te lăsa vreodată pe tine să te simți singur. Vreau să îți fiu alături pentru totdeauna, cu toate că nici atât nu mi-ar ajunge să-ți mulțumesc cu adevărat pentru tot ce ai făcut pentru mine, fără ca măcar să îți dai seama.

10 comentarii:

  1. Chiar exista o emisiune " 1000 stupid ways to die" si surprinzator chiar e interesanta.:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La asta m-am gandit si eu dupa ce am scris:)) Doamne, da, este..unele chiar te pun pe ganduri rau de tot!:))

      Ștergere
  2. Tuturor ne este frică de singurătate, eu asta cred.
    E frumos că ai găsit pe cineva care ți-a alungat singurătatea. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si chiar si asa, mai am momente in care simt ca lipseste o parte din mine.. si din pacate el nu poate face nimic in legatura cu asta, eu nici atat..:( Dar asta e, viata merge inainte si intr-adevar, nu exista sentiment mai frumos decat a sti ca ai pe cine conta indiferent de situatie :)

      Ștergere
  3. Surprinzator! Parca imi citesc propriile ganduri. E foarte asemanatoarea povestea mea. Am trecut prin aceleasi lucruri.
    Acum sunt si eu completa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Stiu ca unele evenimente m-au golit, mi-au stirbit din zambet si nu are de a face cu dragostea si partenerul de langa. In cazul nu poate decat sa ma imbratiseze si sa-mi fie alaturi cand am o pasa proasta, nu-mi poate umple golul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici nu trebuie, dar parca e mai simplu cand stii ca nu esti singur:) Imi pare rau s-aud, sper sa ajungi cu usurinta din nou la un echilibru!>:D<

      Ștergere
  5. viata in definitiv poate fi privit ca un pariu. Teama este doar un mod in care ne sunt amintite lucrurile care conteaza. Cred ca atunci cand esti dispusa sa risti restul pentru restu, teama nu se va apropia de tine

    RăspundețiȘtergere