marți, 19 noiembrie 2013

Cri, cri, cri..!


Toamna este un paradox. Moartea amintirilor veștejite precum frunzele sale și renașterea continuă a prezentului, o metamorfoză cufundată în calmul visurilor, o nouă speranță la o lume mai bună, la fel de frumoasă ca și toamna însăși. E un amalgam îmbietor de culori calde și ploi reci, o îmbinare între lacrimile norilor și îmbrățișările tandre ale îndrăgostiților. Liniștea de dinaintea furtunii, iar câteodată, chiar furtuna. Este ca o amantă: toată lumea o iubește - pesimiștii fiindcă se complac în confortul oferit de zilele ei cenușii, iar optimiștii pentru că știu să facă soarele să răsară de oriunde. În același timp, toamna e și soția care te doboară la greu, doar ca să te ridice mai apoi sus de tot, deasupra tuturor celorlalți, pe un piedestal, care te adoră atunci când te mustră și te mustră pentru că însemni totul pentru ea. Este ceea ce vrei, dar mai ales ceea ce ai nevoie - un portal feeric, o dulce cugetare asupra misterului ce-mbracă întreaga lume, o călătorie în viitor, dar și o pauză de la prezent. 


Când vântul îmi zgârie chipul și colții soarelui mă-nțeapă adânc, așterne-te asupra mea precum un covor de frunze toamna. 

5 comentarii:

  1. http://www.youtube.com/watch?v=SbT-9_mdx8c

    RăspundețiȘtergere
  2. e doar parerea mea, dar nu cred ca melodia se apropie macar de frumusetea simpla a poeziei. oricum, se numara printre versurile mele preferate, chiar am scris mai demult ceva inspirat din ele:d

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie nu mi-a iesit niciodata o descriere asa frumoasa a toamnei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost ceva atat de natural, ca m-a mirat si pe mine. Am inceput sa scriu si nu m-am mai oprit:)) Dar trebuie sa recunosc ca ma simt legata puternic de ea, probabil de asta a si mers asa usor:D

      Ștergere
    2. Si iti multumesc de apreciere! Ma bucur ca (inca) ma citesti si ma bucur si mai mult ca am reusit sa ies din acel impas si sa scriu din nou:)

      Ștergere