Soul mate

Îţi scriu astăzi pentru prima oară, îmi aştern dorul ce mă copleşeşte printre aceste rânduri, în sfârşit. Nu mai puteam să aştept, am nevoie de tine, deşi nu te-am avut niciodată. Îţi simt lipsa, cu toate că nu ne-am cunoscut încă. Poate o să ne întâlnim cândva, într-o zi cu soare, adăpostiţi de răcoarea vreunei cafenele. Sau poate ai fost un oarecare străin care într-o zi ploioasă mi-a furat taxiul şi a dispărut printre picăturile scurse anevoios din norii-ntunecaţi. Dar poate că nici nu ni se vor întretăia vreodată drumurile...

Vântul îţi poartă parfumul pe aripile sale, suflând intenţionat şi nemilos spre mine. Te simt, dar încă nu te pot vedea. Sper doar că într-o zi vei apărea, mă vei privi în ochi şi-mi vei spune numele tău...

Cine eşti, străine? Şi de ce nu îmi ieşi odată în cale, de ce mă laşi să te aştept, să mă complac în amăgire? Mă întreb uneori...cum arăţi, cum te cheamă... Dar nu asta contează. Vreau doar să îmi promiţi ceva: că ai să mă iubeşti mereu, că ai să fi lângă mine. Nu spune nimic, doar...ai grijă de mine. Ţine-mă strâns în braţe, fă-mă să-ţi simt iubirea, şopteşte-mi că sunt frumoasă şi că vei fi aici pentru totdeauna.

Zâmbeşti? Înseamnă că îţi surâde ideea. Dar dacă nu poţi să te ţii de aceste promisiuni, ai grijă să nu îmi ieşi niciodată în cale. Pentru că mă îndrăgostesc uşor, dar uit greu, pentru că te pot iubi, dar pentru că urăsc durerea. Te-am pus pe gânduri? Poate că nu suntem făcuţi unul pentru celălalt, iubire... Dragostea e doar o iluzie, la fel şi gândul că te voi întâlni vreodată...