People change,memories don't.

Atunci când ne este dor de cineva, ce ne lipseşte de fapt? Nu poţi iubi la nesfârşit, atunci când iubirea nu-ţi este împărtăşită. Şi începi să uiţi şi să îţi vezi de viaţă ca înainte, sau poate chiar mai bine. Dar vine o zi când îţi aminteşti... Ţi-e dor de sentimentul acela de siguranţă, de a avea pe cine să suni ca să îţi povesteşti ziua, de o strângere de mână, de zâmbete reverberând în ploaie, de o atingere caldă a buzelor, de plimbări lungi, de după-amiezi lenevite în pat, de conversaţii infinite şi de acele două cuvinte... Până la urmă ne lipsesc momentele, nu persoana alături de care le-am trăit. Momentele ce provoacă zâmbete, insomnii, fluturi în stomac, vise cu ochii deschişi. Momentele care ne dau lumea peste cap.. Şi pe care le-am trăi din nou şi din nou şi din nou.. Iar pentru asta nu trebuie să ne plângem trecutul, ci să ne salutăm cu zâmbetul pe buze viitorul!