duminică, 29 mai 2011

Noi




Stăm sub al lunii alb cearceaf,
Ne cuibărim încet în noapte,
Privind nori de stea și praf
Cum zboară ca două șoapte.

O luminiță mă orbește,
E albăstruie și sclipește,
Cred că-i o stea ce-a rătăcit
Și-n ochii tăi s-a regăsit.

O briză bate răcoros, alene
Și apa face valuri spumă.
Parcă ni se scurge-n vene
Cerul negru și-a lui lună.

Stăm în patul tău pufos
Din care ușor răsună
Un dulce și drăgăstos
"Noapte bună".

7 comentarii:

  1. Cat de frumos si ai scris,o scena superba. Mi-a placut foarte mult ultima strofa:)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Dream: multumesc:) ultima e si preferata mea:x
    @Nymphetamine: mercii:x

    RăspundețiȘtergere
  3. hm..imi plac poeziile tale.ar trebui sa le publici undeva:x

    RăspundețiȘtergere
  4. ,,Stăm în patul tău pufos
    Din care ușor răsună
    Un dulce și drăgăstos
    "Noapte bună".

    ...fara cuvinte:)

    RăspundețiȘtergere
  5. @miki: asta o sa fac..candva;;) pana atunci le public..aici:))
    @fatacareaduceploaia: sunt o romantica incurabila 8->

    RăspundețiȘtergere