duminică, 12 decembrie 2010

În viziunea unei romantice incurabile

Cișmigiu.. un vechi refugiu al îndrăgostiților. Un loc unde lumea și viața însăși capătă un alt sens. E un amestec de nou și bătrân, de amar și dulce, de sacru și rebel, unde ani de-a rândul generații întregi au străbătut aleile infinite și și-au mărturisit iubirea sub umbrele plopilor. Este o fărâmă desprinsă de realitate, un rai în mijlocul tristeții gri a orașului. Veșnic plin, dar mereu calm, păstrând acel aer vechi al Micului Paris.

10 comentarii:

  1. poate si tu te vezi pe tine altfel decat ceilalti, asa cum si eu privesc acest "parc" intr-o alta lumina. daca nu poti sa intelegi viziunea asta, probabil ca nici eu nu o pot intelege pe a ta. asta nu inseamna ca ele nu exista..

    RăspundețiȘtergere
  2. nu mi.am imaginat vreodata Cismigiul asa...

    RăspundețiȘtergere
  3. dar viziunea ta asupra lui e..pur si simplu altfel!!:X

    RăspundețiȘtergere
  4. Fiecarui lucru ii asociez cate ceva.. La Cismigiu se intampla sa fie iubirea. Pur si simplu la asta ma duce cu gandul, nu e nimic iesit din comun, mai ales daca stai sa te gandesti ca apare descris in felul asta in cateva carti..

    RăspundețiȘtergere
  5. stilul tau caractersitic- iubire. in viziunea mea, cismigiul e un amestec de aurolaci si lazaristi care chiulesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. tu esti lazarista si te fascineaza aurolacii inca din generala:)) asa ca te inteleg.

    RăspundețiȘtergere
  7. posibil sa ajung un lazarist aurolac cu domiciliul in cismigiu.nimic nu e exclus:)

    RăspundețiȘtergere
  8. adevarat. cine stie, poate ajunge sa te pasioneze muzica [ma refer ca materie:))] si sa ajungi un fel de 'aurolacul meloman' -de Lazar ofc b-)

    RăspundețiȘtergere