În viziunea unei romantice incurabile
Cișmigiu.. un vechi refugiu al îndrăgostiților. Un loc unde lumea și viața însăși capătă un alt sens. E un amestec de nou și bătrân, de amar și dulce, de sacru și rebel, unde ani de-a rândul generații întregi au străbătut aleile infinite și și-au mărturisit iubirea sub umbrele plopilor. Este o fărâmă desprinsă de realitate, un rai în mijlocul tristeții gri a orașului. Veșnic plin, dar mereu calm, păstrând acel aer vechi al Micului Paris.
wow...e doar un parc!
RăspundețiȘtergerepoate si tu te vezi pe tine altfel decat ceilalti, asa cum si eu privesc acest "parc" intr-o alta lumina. daca nu poti sa intelegi viziunea asta, probabil ca nici eu nu o pot intelege pe a ta. asta nu inseamna ca ele nu exista..
RăspundețiȘtergerenu mi.am imaginat vreodata Cismigiul asa...
RăspundețiȘtergeredar viziunea ta asupra lui e..pur si simplu altfel!!:X
RăspundețiȘtergereFiecarui lucru ii asociez cate ceva.. La Cismigiu se intampla sa fie iubirea. Pur si simplu la asta ma duce cu gandul, nu e nimic iesit din comun, mai ales daca stai sa te gandesti ca apare descris in felul asta in cateva carti..
RăspundețiȘtergeremhm imi place ce ai scris
RăspundețiȘtergerestilul tau caractersitic- iubire. in viziunea mea, cismigiul e un amestec de aurolaci si lazaristi care chiulesc.
RăspundețiȘtergeretu esti lazarista si te fascineaza aurolacii inca din generala:)) asa ca te inteleg.
RăspundețiȘtergereposibil sa ajung un lazarist aurolac cu domiciliul in cismigiu.nimic nu e exclus:)
RăspundețiȘtergereadevarat. cine stie, poate ajunge sa te pasioneze muzica [ma refer ca materie:))] si sa ajungi un fel de 'aurolacul meloman' -de Lazar ofc b-)
RăspundețiȘtergere