marți, 23 noiembrie 2010

Suflet bântuit.


M-am trezit singură în mijlocul orașului împânzit de umbre. Sunete sumbre străbăteau ceața, care lua forme fantomatice. Mă simțeam pierdută în întunericul cuprinzător, care ascundea fiorul morții. Am început să alerg în încercarea de a găsi drumul spre casă, însă imaginile locurilor pe lângă care treceam se învârteau amețitor în jurul meu, în timp ce mă loveam de picăturile reci ce cădeau din cerul vinețiu. Privind în urma mea, amintirile luau forma unor personaje ciudate, niște umbre ale trecutului. Fugeam din ce în ce mai repede, când una dintre ele se apropiase foarte mult de mine, cu un zâmbet diabolic și privirea însetată. Încercând să scap de trecutul amenințător care mă urmărea, m-am oprit în fața unei uși mari din lemn și am deschis-o. Pășind spre încăpărea ascunsă de ușă, o lumină aurie m-a izbit. Apoi totul s-a derulat repede, poate prea repede, în mintea mea. M-am trezit deodată în patul meu, confuză, încă simțind fiorul acelui vis. Am aprins cu băgare de seamă lumina, alungând umbrele ce îmi bântuiseră somnul.

3 comentarii: