În sfârșit o după-amiază liniștită. Lucrurile s-au mai calmat, după o lună plină de stres, agitație, intrigi și certuri, amestecate în amalgamul bârfei. În sfârșit am terminat cu toate și am obținut ce-am vrut. Sigur, cu sacrificiile de rigoare, dar nu putea să meargă totul bine.
Însă am reușit:
-să merg la concert
-să închei vechi dispute
-să încerc lucruri noi
-să cunosc oameni noi
-să descopăr noi laturi ale vieții (deja apare alta în fiecare lună)
-să mă maturizez
-să-mi apreciez adevărații prieteni
Deci, în final, totul e bine când se termină cu bine. Nu pot nega faptul că primăvara are o contribuție uriașă la toată această schimbare continuă, fiindcă, în definitiv, asta e primăvara. Renaștere, schimbare, imprevizibilitate, noutăți, necunoscut. Parcă toată lumea e mai bună, mai frumoasă. Chipurile tuturor radiază, cu sau fără motiv. Mi-era dor să iubesc! Mi-era dor să zâmbesc. Scumpa de Roxana avea o vorbă: Într-o zi o să mor de râs! Cam asta e senzația dată de aceste zile. Am o întreagă teorie despre zâmbet, dar asta.. e o altă poveste! Pe care o veți afla, dragilor, într-o bună zi.
Peace&Love.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu