miercuri, 6 iunie 2012

Prologul unei veri târzii..

Soarele răzbate cu greu printre norii ce-mpânzesc cerul. Reuşeşte să încălzească chipurile împrăştiate pe stradă, mai mult cu entuziasmul razelor care cu ultimele eforturi se întind până la noi. O undă de fericire îmi străbate pieptul, simt cum optimismul renaşte plutind pe aripile vântului de cireşar.. Parfumul umed al unei noi veri mă poartă într-un vis nesfârșit al frumuseții.. într-o lume în care iubirea nu există la modul absolut sau veșnic, o lume în care numai frumosul pășește pe câmpiile infinite ale eternului.

13 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. da..si abia astept sa ma bucur de toata<3 merci!

      Ștergere
    2. si eu...trebuie sa ne bucuram de ea :D

      Ștergere
  2. E hiperbolizat acest început de vară, dar îmi place atât de mult, probabil și mai mult pentru că ești o fire foarte optimistă!

    RăspundețiȘtergere
  3. fff frumos...iti citesc postarile de vreo 10 minute si nu mai ma pot opri..f frumos scrii..ma bucur ca am dat de blogul tau..de astazi te voi urmari

    te astept si pe blogul meu dca vrei

    pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc frumos!!:* chiar azi voiam sa mai scriu ceva, ca in ultimul timp nu prea am mai avut cand.. ma bucur mult ca iti place si desigur iti voi vizita blogul, te pup!

      Ștergere