22 Septembrie - au trecut aproape 2 săptămâni şi încă nu am tragere de inimă pentru tot ce ar trebui să fac. Şi, ca şi voi presupun, încă mă mint singură că am timp de toate şi că şi mâine e o zi.. Dar într-adevăr aşa e. Şi mâine e o zi, şi zilele ce urmează. Aşa că am început să privesc în viitor, cel puţin am încercat. Dacă tot nu fac nimic acum, măcar la ce mă aşteaptă să mă gândesc. Şi, pe zi ce trece, atunci când mă uit în oglindă, încep să văd din ce în ce mai multă ambiţie, mai multă dorinţă, mai multă încredere. Şi zâmbesc. Asta vreau de la mine. Vreau să mă bucur de fiecare an ce trece, nu să regret şi să dau înapoi degeaba. Vreau tot ce pot să am, şi pot să am totul. Dar până să mai citesc vreun rând din cărţile de anatomie şi chimie, cred că trebuie să le dau o mică vacanţă viselor mele în care mă văd mergând zâmbitoare pe un drum simplu, dar special, spre facultate, şi să mă apuc să învăţ cam...tot. Cine zice că liceul este cea mai frumoasă perioadă din viaţă, nu a dat deloc pe la ore.. Voi la ce vă gândiţi atunci când priviţi într-o oglindă?
joi, 22 septembrie 2011
Oglindă, oglinjoară.
22 Septembrie - au trecut aproape 2 săptămâni şi încă nu am tragere de inimă pentru tot ce ar trebui să fac. Şi, ca şi voi presupun, încă mă mint singură că am timp de toate şi că şi mâine e o zi.. Dar într-adevăr aşa e. Şi mâine e o zi, şi zilele ce urmează. Aşa că am început să privesc în viitor, cel puţin am încercat. Dacă tot nu fac nimic acum, măcar la ce mă aşteaptă să mă gândesc. Şi, pe zi ce trece, atunci când mă uit în oglindă, încep să văd din ce în ce mai multă ambiţie, mai multă dorinţă, mai multă încredere. Şi zâmbesc. Asta vreau de la mine. Vreau să mă bucur de fiecare an ce trece, nu să regret şi să dau înapoi degeaba. Vreau tot ce pot să am, şi pot să am totul. Dar până să mai citesc vreun rând din cărţile de anatomie şi chimie, cred că trebuie să le dau o mică vacanţă viselor mele în care mă văd mergând zâmbitoare pe un drum simplu, dar special, spre facultate, şi să mă apuc să învăţ cam...tot. Cine zice că liceul este cea mai frumoasă perioadă din viaţă, nu a dat deloc pe la ore.. Voi la ce vă gândiţi atunci când priviţi într-o oglindă?
luni, 19 septembrie 2011
Diverse înțelesuri neînțelese (I)
Tu, tu și iarăși tu! Fac cum fac și dau de tine.. uneori pe stradă, alteori la liceu, de cele mai multe ori în gândurile mele. Îmi place ce avem noi, dar până la urmă.. ce avem, de fapt? Pe mine cum mă amăgesc și mă consolez doar vorbind cu tine, pe tine jucându-te cu mintea mea, din nou pe mine care nu știu ce să cred din ce îmi spui.. "Ești frumoasă"-știu că o spui pe bune, dar oare o spui și din inimă? Chiar crezi asta, sau vorbești sec și neafectat precum reflexia dintr-o oglindă? Și ce-mi pasă? Asta pot vedea și eu.. Dar celelalte lucruri pe care le aud de la tine? Ele ce înseamnă? Ce însemn eu pentru tine?
vineri, 9 septembrie 2011
Be careful what you wish for...

A trebuit să aştept toată vara să se întâmple ceva şi uite că în sfârşit s-a întâmplat. Nu ceea ce doream eu, desigur.. dar n-am de gând să mă plâng. M-am obişnuit cu toate astea de-a lungul timpului. A trebuit să aştept ani să găsesc pe cineva care nu e ca toţi ceilalţi. Şi te-am găsit pe tine. Nici tu nu eşti ceea ce-mi doream.. Ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple - Deştept cel care a zis asta; Sau cel puţin, trecut prin viaţă. Oricum, a avut dreptate. Şi tu ai avut.. nu eşti ca ceilalţi. Eşti mult mai rău. Dar felicitări... ai vrut să-mi dovedeşti că ai dreptate.. şi ai reuşit. Eşti total îndreptăţit acum, dar şi eu sunt - să nu-ţi mai vorbesc vreodată. Te porţi ca o târfă care încearcă să-mi soarbă sentimentele, dar mă faci pe mine să mă simt ca una. Poate că am greşit... dar vina e a ta.
vineri, 24 iunie 2011
Iubire. Punct și de la capăt!

Este acea chestie care ne urmărește peste tot, ne sâcâie mereu, ne lasă confuzi, ne face riduri în frunte, ne face să ne purtăm ca niște idioți, împotriva voii noastre, să fim cu capul în nori, ne dă senzația aceea enervantă de gol în stomac (a.k.a. fluturași în burtă), ne seacă zi și noapte, ne amețește și, dacă nu credeați că se poate mai rău, vara aceste efecte sunt amplificate de atmosfera din jur, timpul liber, petreceri și căldură, care se pare că, atunci când sunt combinate, ne fac să simțim nevoia de afecțiune. Așa că pornim în căutarea așa zisei mari iubiri și ne pierdem pe drum, rămânem cu buza umflată și pe deasupra ratăm chefurile și toată distracția de care se bucură norocoșii care sunt SINGURI. Concluzie: știu, știu că e greu, dar pentru binele vostru și al minunatei vacanțe... NU MAI CĂUTAȚI IUBIREA. Adevărata iubire e un mit. De ce credeți că nu există o definiție concretă a ei? Ea e formată din sentimentele fiecăruia. Și nu poți simți mereu împlinire și fericire... Nu există dragostea perfectă. Există momente frumoase, clipe de neuitat. Cuplurile sunt fericite... până la un moment dat. Și asta pentru că "toate lucrurile bune au un sfârșit". N-am spus eu asta, deci nu-mi săriți în cap!:)) Și sper că nu par pesimistă, fiindcă nu sunt deloc. De fapt ne-ar fi mult mai bine dacă am proceda așa, ne-am distra mai mult și ne-am consuma mai puțin pe degeaba... Dar asta e, știu că nu putem să-i comandăm nimic inimii sau să ne controlăm sentimentele. Deci de ce mă mai obosesc să zic ceva? Hmm.. "de la capăt"...
sâmbătă, 18 iunie 2011
Ai plecat...
Ca toți ceilalți. Știam că o să se întâmple, mai devreme sau mai târziu. Un cuvânt face cât o mie de sentimente... De la tine n-am mai auzit niciunul. Unde-a dispărut iubirea? S-a pierdut, undeva printre lacrimi, așteptări și vorbe goale. Am lăsat-o să ne scape printre degete, când era numai a noastră. Ai simțit? Nici eu... S-a scurs prea repede tot ce era între noi. Spune-mi ce am făcut când ai încetat să mă priveşti visător şi să îmi spui că sunt frumoasă. Spune-mi de ce nu îţi mai place să mă strângi în braţe şi să ne uităm unul în ochii celuilalt şi să zâmbim. Era aşa simplu... Poate că asta e. Poate că viaţa mea nu e făcută să fie aşa simplă... Poate că eu nu sunt făcută doar ca să zâmbesc şi să fiu fericită. Poate că nu aveai nevoie de mine... Nu te condamn. Cum nu condamn pe nimeni din jurul meu, fiindcă e vina mea. E vina mea că mă încred în cei de lângă mine atât de uşor. E vina mea că sunt atât de slabă când mă pierd în sentimente. Am spus că nu mai am nevoie de asta... Dar o parte din mine cerșește atenție, vrea să simtă o mână caldă cum o cuprinde, vrea să vadă un surâs dulce înainte de fiecare sărut, vrea să afle ce e iubirea. O parte din mine va fi mereu neputincioasă... Și va cădea în plasa dorinței și nu va afla niciodată ce e iubirea. Acea parte se va minți mereu singură, își va face viața un coșmar, se va pierde în gânduri prea grele. Și mă va acapara...
sâmbătă, 11 iunie 2011
De ce...?

Norii-mprăștie vorbe grele, ploaia umple străzi cu ură,
Noroiu-neacă zâmbete și fericire aprig fură.
Iar eu stau pe patul tare, parcă o piatră mă strivește,
Și plâng din ce în ce mai tare, în timp ce ura mă lovește.
Privesc fereastra murdărită de ploaia sumbră și de praf
Prin ochii plini de lacrimi goale ce cad șiroaie pe cearceaf.
Și simt din ce în ce mai tare cum inima se adâncește,
De parcă un pumnal de vorbe mă zgârie și m-amăgește...
Noroiu-neacă zâmbete și fericire aprig fură.
Iar eu stau pe patul tare, parcă o piatră mă strivește,
Și plâng din ce în ce mai tare, în timp ce ura mă lovește.
Privesc fereastra murdărită de ploaia sumbră și de praf
Prin ochii plini de lacrimi goale ce cad șiroaie pe cearceaf.
Și simt din ce în ce mai tare cum inima se adâncește,
De parcă un pumnal de vorbe mă zgârie și m-amăgește...
marți, 7 iunie 2011
Atât
luni, 6 iunie 2011
L'éternité

Privind răsăritul cu ochii împânziți de vise
Cum mă dezmiardă încă din noapte
Mă gândesc la buzele tale, întredeschise,
Ce lasă să zboare câteva șoapte.
Privind orizontul calm și infinit
Mă gândesc la ochii tăi care-acum se deschid
Ca două boabe cristaline de-argint
În raza ce pe fereastră pătrunde livid.
Privind apusul arzând purpuriu
Și îndreptându-se parcă spre mine,
Ușor mă sărută un nor albăstriu
Și mă gândesc iarăși la tine.
Cum mă dezmiardă încă din noapte
Mă gândesc la buzele tale, întredeschise,
Ce lasă să zboare câteva șoapte.
Privind orizontul calm și infinit
Mă gândesc la ochii tăi care-acum se deschid
Ca două boabe cristaline de-argint
În raza ce pe fereastră pătrunde livid.
Privind apusul arzând purpuriu
Și îndreptându-se parcă spre mine,
Ușor mă sărută un nor albăstriu
Și mă gândesc iarăși la tine.
duminică, 5 iunie 2011
Coincidenţe
marți, 31 mai 2011
Taste of summer
Zilele astea am nişte pofte incredibile. Căpşuni, ciocolată, frişcă, mere în caramel, îngheţată, cremă de zahăr ars şi desigur BRIOŞE :x.
Sunt micuţe, delicioase şi pur şi simplu adorabileee!!!


Sunt micuţe, delicioase şi pur şi simplu adorabileee!!!


Vouă ce fel de brioşe vă plac? Simple, clasice, cu cremă de ciocolată sau mai de fiţe, cu multă frişcă, ornamente, fel de fel de culori şi modele?
[Eu, fiind fată, evident că le prefer pe cele de fiţe:">]
[Eu, fiind fată, evident că le prefer pe cele de fiţe:">]

duminică, 29 mai 2011
Noi

Stăm sub al lunii alb cearceaf,
Ne cuibărim încet în noapte,
Privind nori de stea și praf
Cum zboară ca două șoapte.
O luminiță mă orbește,
E albăstruie și sclipește,
Cred că-i o stea ce-a rătăcit
Și-n ochii tăi s-a regăsit.
O briză bate răcoros, alene
Și apa face valuri spumă.
Parcă ni se scurge-n vene
Cerul negru și-a lui lună.
Stăm în patul tău pufos
Din care ușor răsună
Un dulce și drăgăstos
"Noapte bună".
Ne cuibărim încet în noapte,
Privind nori de stea și praf
Cum zboară ca două șoapte.
O luminiță mă orbește,
E albăstruie și sclipește,
Cred că-i o stea ce-a rătăcit
Și-n ochii tăi s-a regăsit.
O briză bate răcoros, alene
Și apa face valuri spumă.
Parcă ni se scurge-n vene
Cerul negru și-a lui lună.
Stăm în patul tău pufos
Din care ușor răsună
Un dulce și drăgăstos
"Noapte bună".
sâmbătă, 28 mai 2011
Lac des cygnes II

Un voal alb şi bucle brune,
Ochi căprui ca două alune,
Chipul alb, buzele roşii
Ce răsfrâng sunetul vocii
Şi trupul ca o tulpină
Zboară lin ca o albină
Răsărind de după umbre,
Păşeşte-ncet şi face unde
Pe luciul lacului de-agat
Şi se scufundă delicat
În apa fină de mătase
În care parcă se schimbase.
Apare-apoi din negură,
Unduios, se scutură,
Împrăştiindu-şi puritatea
Şi îmbrăcându-şi răutatea.
Puternică şi fioroasă,
Dar încă cea mai frumoasă,
O lume-ntreagă a vrăjit
Lăsând-o apoi la veştejit...
Ochi căprui ca două alune,
Chipul alb, buzele roşii
Ce răsfrâng sunetul vocii
Şi trupul ca o tulpină
Zboară lin ca o albină
Răsărind de după umbre,
Păşeşte-ncet şi face unde
Pe luciul lacului de-agat
Şi se scufundă delicat
În apa fină de mătase
În care parcă se schimbase.
Apare-apoi din negură,
Unduios, se scutură,
Împrăştiindu-şi puritatea
Şi îmbrăcându-şi răutatea.
Puternică şi fioroasă,
Dar încă cea mai frumoasă,
O lume-ntreagă a vrăjit
Lăsând-o apoi la veştejit...
joi, 26 mai 2011
Riot III

Să te sperii de moarte e ca și cum te-ai speria de mersul la școală. E ceva inevitabil. Nu mi-e frică de moarte. Dar mă întristează îngrozitor. Gândul că toți cei la care țin vor dispărea și voi rămâne singură pe lume... mă îngrozește. Și că nu voi reuși să le spun fiecăruia tot ce simt la timp. Oamenii sunt slabi în fața trecerii timpului..neputincioși. Oricâtă încredere, putere și voință ar avea în ei, la ce bun..? Când ne ofilim pe zi ce trece și simțim din ce în ce mai rece adierea vântului care, odată, va fi mai puternică decât noi și ne va doborî și vom cădea infinit în groapa fără fund a morții. În loc să își trăiască viața cum trebuie, oamenii se gândesc la cum va fi viața de dincolo. Treziți-vă, nu există așa ceva. Dacă într-adevăr ar exista universuri paralele în care să ne putem continua existența și până la urmă de fapt nu am muri, atunci de ce ar trebui să..murim încă o dată? Doar de dragul de a ne plimba prin timp și spațiu și, cine știe, să ne bălăcim într-o gaură neagră. Hai să fim serioși... E doar o chestie inventată de religie ca să ne facă să credem în Dumnezeu și să ducem o viață liniștită și să nu facem ce nu trebuie. Practic suntem obligați să credem în asta. Gen "dacă nu faci ce scrie în Biblie o să arzi în flăcările Iadului". No shit. Dacă "EL" vroia atât de mult să fie bine pe lume, făcea ca toți oamenii să fie buni. Dar nu. A, și mai e chestia aia cu "Dumnezeu îi lasă pe toți să aleagă". Da, alegi să faci ceea ce trebuie, să fii bun cu ceilalți, să nu bei, să nu te droghezi, să îți păstrezi virginitatea până la căsătorie (ceea ce explică de ce înainte oamenii se căsătoreau atât de tineri:)) ) și primești o pereche de aripi sau ești un criminal infractor păcătos și o să fii aruncat într-un cazan cu smoală și chinuit de un drac cu o furcă ascuțită și o privire diabolică. Ce mai democrație..
miercuri, 25 mai 2011
Apă plată cu lămâie

Acum că a venit vara şi căldura ne doboară, m-am dat şi eu pe apă plată cu lămâie, care e delicioasă, mai ales într-o zi ca aceasta.. Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Mă gândeam zilele astea cum viaţa e uneori exact ca sticla din care ne răcorim noi, uneori prea acră, alteori prea caldă, poate puţin cam seacă.. Dar asta depinde numai de câte lămâi stoarcem, câtă apă punem, cât de repede bem o sticlă. Fiindcă nu ne face bine nici prea multă şi, exact ca în viaţă, trebuie să învăţăm să savurăm încet fiecare picătură.
Şi nu uitaţi:
Şi nu uitaţi:
When life gives you lemons, make lemonade!
luni, 23 mai 2011
Lac des cygnes I

Sunt ca o umbră care fuge
După tine în trecut
Și care te poate-ajunge
Singur, palid și tăcut.
Dar o umbră luminoasă,
Străvezie și cu raze
Strălucind miraculoasă
Peste mări și peste oaze.
Și-ți aduc sclipiri în ochi,
Mă privești atât de blând..
Știu că te fac să nu-ți mai pese
Și uiți mereu ce ai în gând.
O pată în inima ta și în mintea de copil
De mine pe veci te leagă.
Aș vrea să poți vedea și tu
Că eu sunt lebăda cea neagră..
După tine în trecut
Și care te poate-ajunge
Singur, palid și tăcut.
Dar o umbră luminoasă,
Străvezie și cu raze
Strălucind miraculoasă
Peste mări și peste oaze.
Și-ți aduc sclipiri în ochi,
Mă privești atât de blând..
Știu că te fac să nu-ți mai pese
Și uiți mereu ce ai în gând.
O pată în inima ta și în mintea de copil
De mine pe veci te leagă.
Aș vrea să poți vedea și tu
Că eu sunt lebăda cea neagră..
sâmbătă, 21 mai 2011
Acel.
Am avut un vis aseară.. Eram amândoi pe-o plajă goală, părăsită.. Mergând desculți pe nisipul umed de la malul mării, alergând și sărind fericiți, ținându-ne de mână ca doi copii. Soarele se pregătea să se înece în buzele sărate ale mării. Un amestec de orange și albastru se contopea în orizont. Eu purtam o rochie albă, simplă și aveam părul răvășit de vânt, precum valurile jucăușe. Îți zâmbeam întruna, frumos, simplu, cu dragoste.. Iar tu mi-ai pus o floare în păr, o floare roz ca și obrajii pe care i-ai mângâiat apoi cu drag. Mă alintam în brațele tale, când mi-ai luat mâna ușor și ai acoperit-o preț de o secundă. Apoi sărutul ți-a înghițit vorbele dulci și ne-am pierdut amândoi în noaptea de vară.. M-am trezit a doua zi tot pe plajă, în lumina răcoroasă a dimineții și cu sunetul apei spărgându-se calm în fundal. Tu erai lângă mine, strângându-mă în brațe și aveai împreunată mâna stângă cu a mea.. Soarele și-a trimis o rază micuță și o sclipire timidă s-a reflectat pe degetul meu. Un mic inel cu diamant s-a ivit de după perdeaua translucidă de lumină.
vineri, 20 mai 2011
Tot

Nu am mai avut niciodată acest sentiment de..împlinire. Sufletească,trupească,emoţională.. În toate astea tu mă completezi. Simt că nu am nevoie de nimic altceva. Pentru mine, zâmbetul tău e soarele, ochii sunt stelele, iar buzele-porţile către al 9-lea cer în care mă înalţ, înăbuşindu-mă în sărutarea ta...
duminică, 15 mai 2011
Eu?
Ambiţie sau încăpăţânare?
Doresc sau sunt iubitoare?
Ştiu ce vreau sau doar încerc
Un loc în lume să-mi găsesc?
Schimbătoare cu siguranţă,
Merg în spate şi nu-n faţă,
Mă scufund în trecut
Şi m-arunc în viitor.
Niciodată n-am ştiut
S-o iau puţin mai uşor.
Mereu pe fugă, cu părul vâlvoi,
Ce curge pe spate precum un şuvoi
De castane coapte şi cireşe-amare,
Mă pierd întotdeauna pe nu-mai-ştiu-unde
Şi mă învârt aiurea pe străzile rotunde.
Iubesc atingerea soarelui pe-obrazul fin şi pal
Şi-ador răsfrângerea luminii în ochii de opal,
Care mă face să zâmbesc cald şi visător,
Când privesc spre soarele de aur orbitor.
Sunt multe de spus despre mine
Şi nici eu nu mă cunosc aşa de bine,
Dar un singur lucru ştiu:
Sunt încă doar un copil
Al acestei lumi imense
Şi aşa vreau să rămân,
Să mă pierd dansând în ea,
Ca-n rochia unei mirese.
Doresc sau sunt iubitoare?
Ştiu ce vreau sau doar încerc
Un loc în lume să-mi găsesc?
Schimbătoare cu siguranţă,
Merg în spate şi nu-n faţă,
Mă scufund în trecut
Şi m-arunc în viitor.
Niciodată n-am ştiut
S-o iau puţin mai uşor.
Mereu pe fugă, cu părul vâlvoi,
Ce curge pe spate precum un şuvoi
De castane coapte şi cireşe-amare,
Mă pierd întotdeauna pe nu-mai-ştiu-unde
Şi mă învârt aiurea pe străzile rotunde.
Iubesc atingerea soarelui pe-obrazul fin şi pal
Şi-ador răsfrângerea luminii în ochii de opal,
Care mă face să zâmbesc cald şi visător,
Când privesc spre soarele de aur orbitor.
Sunt multe de spus despre mine
Şi nici eu nu mă cunosc aşa de bine,
Dar un singur lucru ştiu:
Sunt încă doar un copil
Al acestei lumi imense
Şi aşa vreau să rămân,
Să mă pierd dansând în ea,
Ca-n rochia unei mirese.

PS: Leapşa a fost luată de la Fata care aduce ploaia. Merge mai departe la CLM , Ali şi Rebeca C :d [constă în caracterizarea voastră într-o poezie] Să vă văd!
miercuri, 11 mai 2011
Te iu...
marți, 10 mai 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



