luni, 23 mai 2011

Lac des cygnes I



Sunt ca o umbră care fuge
După tine în trecut
Și care te poate-ajunge
Singur, palid și tăcut.
Dar o umbră luminoasă,
Străvezie și cu raze
Strălucind miraculoasă
Peste mări și peste oaze.
Și-ți aduc sclipiri în ochi,
Mă privești atât de blând..
Știu că te fac să nu-ți mai pese
Și uiți mereu ce ai în gând.
O pată în inima ta și în mintea de copil
De mine pe veci te leagă.
Aș vrea să poți vedea și tu
Că eu sunt lebăda cea neagră..

5 comentarii:

  1. ce draguut.asta imi aduce aminte de Black Swan:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca stau sa citesc printre randuri imi dau seama ca ma regasesc in ce ai scris:)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Miki: si eu ma gandeam la Black Swan cand am scris:x
    @fatacareaduceploaia: cu totii avem o parte ca asta in noi :) unii toata viata, altii doar in anumite momente..

    RăspundețiȘtergere
  4. Si eu ma regasesc in versurile tale,foarte frumos:)

    RăspundețiȘtergere
  5. @...ღ...Dream...ღ...: merci:) ma bucur ca ma intelegi ;;)

    RăspundețiȘtergere