sâmbătă, 11 iunie 2011

De ce...?



Norii-mprăștie vorbe grele, ploaia umple străzi cu ură,
Noroiu-neacă zâmbete și fericire aprig fură.
Iar eu stau pe patul tare, parcă o piatră mă strivește,
Și plâng din ce în ce mai tare, în timp ce ura mă lovește.
Privesc fereastra murdărită de ploaia sumbră și de praf
Prin ochii plini de lacrimi goale ce cad șiroaie pe cearceaf.
Și simt din ce în ce mai tare cum inima se adâncește,
De parcă un pumnal de vorbe mă zgârie și m-amăgește...

4 comentarii: