luni, 21 mai 2012

Set fire..to the rain

Toţi ne temem de luminiţa ce răzbate după colţ şi totuşi suntem curioşi să o descoperim. Găsim lumina de care avem nevoie atunci când încetăm să o căutăm.. Face asta parte din frumuseţea vieţii sau faptul că în sfârşit avem ceea ce voiam îl face să nu ne mai fie de folos? Cât de mult ne dorim de fapt un lucru şi cât de mult avem nevoie de el? Este acea luminiţă care ne iese neaşteptat în cale şi pe care ajungem să o simţim în străfundul sufletului răspunsul la întrebările noastre sau este doar un drum ocolit care ne bagă şi mai rău în ceaţă? Probabil nu vom afla niciodată. Sfatul meu? Asumaţi-vă riscuri. Bucuraţi-vă de ce aveţi. Şi cel mai important.. Niciodată, nici dacă a fost cea mai proastă decizie luată vreodată de cineva, nu regretaţi ce aţi făcut! Fiindcă timpul nu se întoarce pentru noi într-un trecut trist, ci ne poartă mai departe spre lumini mai puternice. Atunci când străzile sunt reci şi vântul - nemilos, vrei să fii tu focul meu?

5 comentarii:

  1. Asta incerc eu sa fac - sa traiesc in prezent, fericita, fara sa las trecutul sa ma afecteze si fara sa ma gandesc prea mult la viitor (la asta se rezuma postarea ta pe scurt, nu? ).
    Imi place ultima propozitie! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da,la asta si la confuzia pe care ne-o provoaca trecutul..si faptul ca nu ar trebui sa comparam prezentul cu ce-a fost. carpe diem, si mai pe scurt!:)) multumesc!:D

      Ștergere
  2. Dacă toată lumea ar trăi în viitor, noțiunea de „prezent” s-ar risipi într-o clipă. Urăsc să mă gândesc prea tare la viitor și la faptul că foarte multă lume pune accentul pe asta.

    RăspundețiȘtergere