marți, 22 noiembrie 2011

Moarte


O umbră rece și densă împânzea camera și pe măsură ce înaintam pe culoarul întunecat, frigul mă străbătea din ce în ce mai rapid, zgâriindu-mi venele cu colții săi ascuțiți. Lumina lunii ce pătrundea pe fereastra de la mansardă se reflecta alb pe pielea mea înghețată, pe care se distingea numai conturul livid al buzelor. Nicio emoție nu mi se putea citi pe chip, totuși simțeam teama în interiorul meu, accentuându-se parcă în ritmul bătăilor inimii. Nu știam bine ce se petrece. Nu recunoșteam locul și mă simțeam captivă între acei pereți care ascundeau povești sumbre.. Ecoul unei voci chinuite a răsunat îndelung și a ajuns la mine printr-un fior rece și ascuțit care mă înjunghia constant ca să mă convingă că ceea ce trăiam era la fel de real precum acel frig insuportabil. Urma vocii îngrozite s-a pierdut în întuneric, pentru totdeauna, iar teama mea s-a transformat într-un dor sfâșietor. Vroiam să aduc înapoi acel răsunet vioi de altă dată, nu eram pregătită să mă despart de acel zâmbet sincer și plin de fericire.. Mă simțeam ca și cum toată existența mea s-ar scurge într-un vârtej înverșunat și totuși eu eram încă acolo, plângând cu disperare, fără speranță, fără să mă pot opri. Și oricât aș fi încercat, nu mă puteam duce după el și nici nu îl puteam aduce înapoi. Vroiam să fac ceva, orice, deși știam că nu mai pot și m-am ridicat de pe pardoseala neagră. M-am trezit atunci brusc, buimacă și încă plângând. Deși patul meu era foarte călduros, iar pătura mă învelea protector, simțeam încă acel fior și bătaia vântului care îmi amintea de vârtej. Eram foarte confuză și mi se părea ciudat că totul nu a fost decât un vis, dar totuși când m-am trezit încă plângeam. A durat ceva până am alungat acea teamă și lacrimile provocate de coșmar și până am reușit să simt iar sângele încălzindu-mi corpul.. Am băut cafeaua fierbinte privind gânditor pe fereastră. De ce visăm..?

12 comentarii:

  1. Ca să-ți răspund la întreb, eu una cred că visăm pentru a da realității o altă culoare. Visele ne pun în situații cu care nu ne-am confrunta în viața reală, sau poate doar în viitorul îndepărtat. Visele au fost create ca un fel de evadare, dar câteodată, evadările sunt la fel de înspăimântătoare ca străzile întunecate și goale. Foarte frumos scris!

    RăspundețiȘtergere
  2. de ce visam?Pt ca intotdeauna visele sunt mai frumoase ca realitatea:)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Lamaitza: "pentru a da realitatii o alta culoare" ce-mi place cum te exprimi! intr-adevar, de cele mai multe ori necunoscutul (evadarea) ne sperie mai mult. in postare este vorba despre un vis pe care chiar l-am avut acum vreo 2 zile si care chiar m-a pus pe ganduri.. si cred ca dupa asta prefer oarecum realitatea mea:)) multumesc de parere:*

    RăspundețiȘtergere
  4. Extraordinar! Ești o artistă înăscută! Textele tale îmi zguduie șina spinării din cauza sentimentelor copleșitoare ce mă cuprind. Ține-o tot așa !

    RăspundețiȘtergere
  5. @fatacareaduceploaia: nu si acesta, fiindca a fost de fapt un cosmar. insa ma intrebam de fapt de ce visam anumite lucruri,care la momentul respectiv si poate nici dupa aceea nu par sa aiba vreo relevanta. dar presupun ca asta-i viata, ne pune pe ganduri si in vis si in realitate..

    RăspundețiȘtergere
  6. @Perfect for a coffee: Tocmai mi-ai inseninat ziua! :d Imi face placere sa stiu ca reusesc sa transmit sentimentele mele celor care ma citesc. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Știu că pare ușor absurd, dar un astfel de vis am avut și eu. Am o întrebare, cumva în timpul visului, te mișcai foarte greu și aveai vaga senzație că parcă mureai cu fiecare secundă care trecea?

    RăspundețiȘtergere
  8. @Lamaitza: nu, accentul a cazut mai mult pe ceea ce s-a intamplat, si era vorba despre cineva cunoscut mie care a murit, dar nu intelegeam de ce fiindca in viata reala nu a patit nimic. stiu doar ca m-am trezit plangand, coplesita de teama si disperare din cauza ca nu am putut opri ceea ce s-a intamplat si, cum am spus si in postare, mi-a cam luat ceva sa imi dau seama ce se intampla.

    RăspundețiȘtergere
  9. Într-adevăr, acum am înțeles mai bine, mulțumesc pentru explicație. Dar ai grijă, visele sunt probabil cel mai mare dușman al nostru, pentru că ele ne zguduie mai brutal decât ar face-o mâinile unui om :*

    RăspundețiȘtergere
  10. De ce visam ? Poate pentru ca dorim cu ardoare ceva, si gandul ca nu-l putem obtine ne face sa visam c-am putea...visul este o sfidare a realitatii. visam atunci cand vrem sa "ëvadam" din lumea reala, in lumea noastra. :)
    Dar asta este doar parerea mea :) Foarte frumos blog! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. @Lamaitza: cata dreptate..!

    @Alyn: tocmai ce ziceam ca a fost un cosmar, si chiar nu mi-am dorit ceea ce s-a intamplat in vis. de aceea mi-am si pus intrebarea aceasta.. de ce unele lucruri din visele noastre par sa nu aiba nicio legatura cu realitatea, dar totusi le visam si ne fac sa ne gandim ca ne-ar putea influenta in vreun fel mai tarziu..?

    RăspundețiȘtergere
  12. PS: [@Alyn] Si multumesc, ma bucur ca iti place blogul!

    RăspundețiȘtergere