Este frig și ploaie. Un cenușiu înecăcios acoperă atmosfera. Este atât de frig, încât nici nu mai poți simți spiritul sărbătorilor. Să presupunem totuși că în sufletul nostru arde timid flacăra bucuriei. Deci, în aceste circumstanțe, chiar și pe vremea asta, nu ar trebui să fim mai buni și mai iubitori? Nu așa a fost mereu? Da, dar.. se pare că nu și anul acesta. Nu înțeleg cum de unii oameni pot fi așa cruzi și nepăsători. Dacă toți suntem oameni nu înseamnă că trebuie să fim toți la fel. Totuși, să nu uităm că suntem, cum s-ar spune, o apă și-un pământ, iar cine se aseamănă se adună. Nu pot să neg cum răutatea e uneori molipsitoare. Hai să lăsăm ipocrizia deoparte și să recunoaștem: devenim superficiali. Mi-e greu să admit asta, dar nu pot lăsa adevărul în umbră. Pot fi rea, dar nu și nepăsătoare. Uneori e frustrant să vezi cum te acaparează gândirea celor din jur, simți că n-ai ce să faci, dar nu e așa. Eu una simt că m-am maturizat prea repede și mi-e dor. Mi-e dor de vremurile inocenței prostești, mi-e dor de zilele când era totdeauna soare chiar și atunci când ploua. Încerc să mă întorc cu disperare înapoi în timp, dar fără rost. Tot ce pot face e să încerc să astup acele părți ale minții mele cuprinse de falsitatea lumii ce mă înconjoară și să profit de puținul timp care a mai rămas din așa-zisa "copilărie". Da, poate că în anumite momente sunt ca toți ceilalți, dar cel puțin am curajul să recunosc. Uneori mi-e greață, alteori rușine când văd anumite specimene cum fac întreaga populație de râs. Unde vă e inima? Unde, sentimentele? A, și dacă am început prin a spune că în această perioadă ar trebui să ne dăm silința și să ne schimbăm, nu înseamnă că trebuie să fim așa numai și numai până trece Crăciunul. Unii chiar reușesc să mă uimească. Sunteți bolnavi, dragilor. Nu ne trageți și pe noi în asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu